Portrete copii B&W

Copilaria este frumoasa si in alb-negru.

Sa invatam fotografie

Cunoasterea aparatului foto

Vom face referire in special la aparatele foto care pot fi setate pe manual (bridge, dslr).

Sa presupunem ca dorim sa facem fotografii asa cum dorim noi, nu cum le scoate aparatul atunci cand e setat pe automat.

Ar fi indicat in primul rand sa setam formatul in care se salveaza fotografia pe cardul aparatului si anume RAW. Fisierele de acest tip pot fi prelucrate ulterior cu softurile specializate foarte usor fara a pierde detalii din fotografie, ma refer in special la balansul de alb. Balansul de alb nu prea se  mai poate prelucra daca fotografia a fost deja procesata in format JPG de catre aparat.

Setarile de baza ce se pot realiza pe cei patru parametri importanti in realizarea unei fotografii:

Am putea considera ca obiectivul camerei foto este ochiul uman, iar body-ul (aparatul propriuzis) este creierul.

Distanta focala = reprezinta distanta fizica dintre senzorul aparatului de fotografiat si centrul optic al obiectivului. in acest caz vom observa ca obiectivele sunt diferite: fixe (distanta focala fixa, fara "zoom"), wide (cuprind un camp vizual larg) gen 14, 17, 24 mm cu zoom sau fara; tele (ingusteaza campul vizual in functie de "zoom-ul" ales) gen 70-300 mm etc.

Diafragma (Apertura) = "deschiderea  irisului", care lasa ca lumina sa ajunga la senzorul aparatului (retina ochiului unde se formeaza imaginea). Diafragma difera in functie de obiectiv, dar in general ea poate avea valori cuprinse intre f1.4 si f32 spre exemlu. Daca vom seta aparatul pentru o deschidere a diafragmei de f1.4 vom observa ca prin obiectiv va patrunde multa lumina (adica gaura mare) si invers, daca setam pe f32 vom vedea ca prin obiectiv va patrunde lumina putina (gaura foarte mica).

Care este rolul diafragmei? Cu ajutorul acesteia vom putea invata aparatul sa tina cont de profunzimea de camp, adica ce se vede clar (zona focalizata) in plan apropiat si ce este neclar in plan indepartat, putem spune ca setam densitatea de blur din fotografie.

Ex.: daca dorim sa fotografiem un portret, vom folosi o diafragma cat mai deschisa (f1.4-f5.6) pentru a separa cat mai bine subiectul de fundal.

De multe ori cand pozam acest tip de fotografievom observa ca nu este blurul accentuat asa cum l-am fi dorit. In acest caz pot fi mai multe cauze:

-          Subiectul este prea departe de noi si se incadreaza in peisaj

-          Tot ce este in spatele subiectului este aproape de acesta si atunci va aparea si fundalul clar. Cu cat spatiul din spatele subiectului este mai mare, cu atat sansele ca fundalul sa fie mai blurat este mai mare.

-          Folosim un obiectiv cu distanta focala mica.

Indicat in realizarea portretelor este utilizarea de obiective cu distanta focala mare (gen tele) cu diafragma cat mai deschisa (f1.8, f2.8 pe toata focala), dar se pot realiza portrete bine scoase in evidenta si cu obiective mai ieftine gen 70-300 mm cu f4-5.6, dar la focala mare.

Timpul de expunere (S) = durata de timp in care lumina este lasata sa ajunga la senzorul camerei.

Acest timp de expunere a senzorului la lumina este diferit in functie de setarea pe care o facem. Setarea timpului de expunere se face in functie de ce dorim sa fotografiem si este strans legata de ceilalti parametri. Dar sa explicam doar strict acest parametru:

-          Timp de expunere lung = durata mare de patrundere a luminii la senzor. Se foloseste de obicei cand lumina este slaba iar ce fotografiem este static. Daca vom folosi acest fel de timp de expunere in cazul unui subiect in miscare vom observa ca tot ce este static in fotografie va iesi clar, iar subiectul nostru va fi neclar, chiar o umbra sau chiar va lipsi din poza daca este prea rapid. Folosind timpi de expunere lungi putem crea fotografii foarte reusite, important este ce dorim sa realizam. Conditia de baza este utilizarea unui trepied. Ex: de la 30 secunde la 1/10 secunde.

-          Timp de expunere scurt = durata scurta de patrundere a luminii la senzor. Timpii scurti de expunere se utilizeaza in special pentru a ingheta actiunea din fotografie la momentul declansarii. Cu cat timpii sunt mai scurti cu atat miscarea rapida va fi inghetata mai bine.

Ex: 1/30 (dintr-o secunda) – miscare lenta (subiecti relativ statici, fotografie facuta din mana cu stabilizare pe obictiv si lumina putina)

1/60 – mers normal al subiectului sau miscari normale, nu bruste

1/100 – gen biciclist in deplasare

1/4000 – ingheata aripile unei insecte in zbor

        ISO (sensibilitatea senzorului) = cu cat avem mai putina lumina, cu atat trebuie sa creasca sensibilitatea senzorului (ISO mare). Din pacate odata cu cresterea sensibilitatii va scadea calitatea fotografiei, detaliile intunecate vor fi pixelate. Valorile ISO sunt cuprinse de obicei intre 100 si 32000, deci la ISO 100 vom avea o fotografie clara (daca am focalizat corect), nepixelata (conditia sa fie lumina suficienta), iar la ISO 3200 vom avea o fotografie mai slaba calitativ (in general fotografii facute pe lumina foarte slaba).

                Acum, ca am explicat cat de cat parametrii ce trebuie setati in realizarea unei fotografii sa trecem la cateva exemple de setari si sa observam ce se intampla defapt.

Fotografia de peisaj:

In general pentru a fotografia peisaje ar fi indicat sa folosim obiective wide, care sa redea cat mai mult din ce vedem, dar nu este o regula, putem realiza peisaje uimitoare cu orice tip de obiectiv, totul tine in special de imaginatie si compozitie. De regula genul acesta de fotografie este indicat sa se realizeze dimineata la rasarit sau seara la apus, intrucat lumina este calda si nu creeaza umbre dure. Deci, ISO ar trebui sa fie cat mai mic (100 ar fi indicat), eventual folosirea unui trepied, diafragma cat mai inchisa f11-f16 pentru a avea un camp de profunzime cat mai mare, iar timpul de expunere se seteaza in functie de ceilalti doi parametri astfel incat sa avem expunerea corecta (0 pe grila aparatului). Important este deasemenea unde focalizam, in acest caz in planul de mijloc (mai indepartat de punctul in care ne aflam (punctul de statie)).

ISO 110, f11, focala 35 mm, 1/60 sec.

Fotografia de portret:

De regula in cazul fotografiei de portret trebuie sa scoatem cat mai mult in evidenta subiectul fotografiat. Acest lucru il putem face fie prin setarea diafragmei cat mai deschisa si folosirea unei distante focale mari, in acest caz conteaza doar cromatica fundalului si nu ce este neaparat acolo, sau prin compozitie, cand fundalul este si el foarte important, astfel aranjat incat privirea sa se atinteasca asupra subiectului meu. In acest gen se folosesc in special obiective cu distante focale mai rari de la 50 la 300 mm si deschideri ale diafragmei de la f1.8-5.6. pentru a realiza astfel de fotografii din mana este indicat ca obiectivul fie sa aiba stabilizator, iar daca nu are vom folosi timpi de expunere mai scurti (functie si de lumina si miscare) de la maxim 1/50 pana la 1/4000 in functie din nou de lumina. Fotografiile de portret pot fi realizate si cu obictive wide, din unghuri diferite (de jos in sus sau invers)creand un efect de distorsiune al imaginii care poate fi interesant. Focalizarea de regula se realizeaza pe ochii subiectului.

ISO 800, f5,6, focala 135 mm, 1/800 sec.

Fotografia macro:

Acest tip de fotografie este foarte spectaculoasa intrucat arata detalii la scara mare a unor subiecti foarte mici (insecte de exemplu). Pozele sunt in general mai greu de realizat, necesita multa rabdare, dar rezultatele sunt uimitoare. Multi fotografi indica utilizarea unui trepied, lumina abundenta este foarte importanta, de aceea este indicat sa folosim blitz-uri dedicate (circulare) in zonele umbroase. Focalizarea in acest caz este foarte migaloasa intrucat avem in general subiecti care nu prea stau locului (insectele), iesind foarte repede din zona clara (fiind vorba de ordinul milimetrilor). Ca si in cazul celorlalte genuri de fotografie conteaza foarte mult cromatica si compozitia pentru a realiza fotografia perfecta. Setarile in acest caz sunt in general: distanta focala mare (obiectiv cu optiune macro), sau folosirea de lentile de marire pe obiectivele clasice (+5, +10); diafragma mai inchisa f10, f11; ISO pe automat, dar limitat in general la 800; timp de expunere foarte scurt posibil, functie de lumina, de la 1/640 la 1/4000.

ISO 800, f11, focala 300 mm, 1/640 sec.

sesiune macro de mai